DESPRE
JU-JITSU
Dintre
toate stilurile de arte marţiale şi mai ales cele de autoapărare, cel mai
cunoscut a rămas până astăzi stilul de luptă numit de japonezi Ju-Jitsu. Spre
deosebire de alte stiluri, Ju-Jitsu-lui nu-i se atestă o dată exactă de
apariţie, doar într-un manuscris caligrafiat de unul dintre cei mai renumiţi
maeştri de Ju-Jitsu, Hisamitsu Mimurodo (1911-1985) se menţionează că originea
acestei arte de apărare fără arme vine de undeva din timpuri străvechi.
În
practică, principiul esenţial al Ju-Jitsu-lui este de a-l învinge pe adversar
prin toate mijloacele, folosind în acelaşi timp minimum de efort. De
foarte timpuriu a reieşit faptul că nu întotdeauna supremaţia fizică s-a putut
impune doar pe baza forţei. Omul slab fizic a experimentat ca de multe ori să se
poată impune prin iuţeală, suplinind inferioritatea fizică prin viclenie şi
supleţe, compensând cu cunoştinţele despre punctele vitale ale organismului
uman (kyusho), urmărind anularea capacităţii agresorului de a mai ataca. În
timp, Ju-Jitsu a fost detronat de alte stiluri ca Judo, Karate, Aikido, el
nemaifiind îndrăgit şi căutat. Acest stil de luptă era practicat în foarte
multe ţări, dar din motive obiective el a fost dat uitării sau din ce în ce mai
puţin practicat. Totuşi, cei care îl utilizau (nu practicau) au fost armatele
şi poliţiile occidentale, care erau încântate de această formă de luptă, prin
care căpătau un avantaj decisiv în lupta corporală cu agresorii.
Nu se știe cu exactitate apariția artei
ju-jitsu în ţara noastră, însă prima dovadă indubitabilă este cursul de
jiu-jitsu a Comandantului Sergenților de Oraș din Ploiești – Dem. Gh.
Carapancea ce a apărut în anul 1912. Mai apoi, în anul 1928, japonezul Keishigi
Ishiguro a predat un curs de Ju-Jitsu şi Judo, nefiind deschis publicului larg,
ci numai forţelor din armată şi ordine. Deşi a rămas în ţară noastră numai 3
luni, el a reuşit să iniţieze câţiva entuziaşti, printre care ofiţerul de
poliţie Emilian Teacă şi ofiţerul de jandarmi Dumitru Carapancea. Amândoi au
obţinut centura neagră, Teacă devenind mai târziu profesor la catedra de
Ju-Jitsu a A.N.E.F. (vechea denumire a actualei Academii Naţionale de Educaţie
Fizică şi Sport), iar Carapancea a continuat să predea elemente de Ju-Jitsu în
cadrul jandarmeriei.
În 1930,
Teacă înfiinţează primul “club” de Ju-jitsu şi Judo, dar acesta are o existenţă
efemeră. Datorită faptului că sensei Keishigi Ishiguro şi-a predat cursul fără
o planificare riguroasă, materia fiind prezentată dispersat, Emilian
Teacă a sistematizat exerciţiile şi a publicat în 1935 lucrarea intitulată
“Arta apărării personale”, având ca subtitlu “Ju-Jitsu”.
Dezvoltarea Ju-Jitsu-lui a fost întreruptă de
cel de-al II-lea război mondial, rămânând fără rezultat tentativa de
introducere a lui pentru public. Printre cei ce au încercat să revigoreze
Ju-Jitsu în ţara noastră se numără şi maeştrii Vasile Goteleţ, Ion Hantău ,
Ioan Capotă, Mihai Botez Florian Frazzei, însă datorită nereuşitelor s-au
dedicat mai mult propagării Judo-ului. Trebui sa evidenţiem faptul că Vasile
Gotelet a înfiinţat o secţie de Judo (cunoscut fiind faptul că în cadrul
antrenamentelor de Judo se transmiteau camuflat şi cunoştinţe de Ju-Jitsu), iar
mai târziu, gimnastul Mihai Botez. Antrenorul Ioan Capotă efectuează însă mai
multe demonstraţii de Ju-Jitsu în mai multe oraşe din ţară.
Împrejurări favorabile s-au creat în anul
1957, când Judo-ul a fost recunoscut de organele de conducere ale sportului la
nivel naţional, organizându-se un centru de Judo sub auspiciile Federaţiei
Române de Lupte, condus de profesorul Florentin Frazzei, care a întemeiat 2
secţii la liceele “Spiru Haret” si “I.L. Caragiale” din Bucureşti.
În 1958,
Şcoala Sportivă de elevi crează catedra de Judo constituindu-se totodată prima
secţie de Judo oficială în România. Până în acest moment, istoria Ju-Jitsu-lui
se împleteşte foarte strâns cu dezvoltarea Judo-ului în ţara noastră. O
perioadă, în toate secţiile de Judo s-a continuat predarea elementelor de
Ju-Jitsu, aceste cunoştinte fiind necesare pentru promovarea examenelor de
centură neagră din Judo. Cu toate acestea, evoluţia Ju-Jitsu-lui în România a
avut o perioadă de scădere drastică datorită dezinteresului faţă de arta
martială originală, dezinteres cauzat de apariţia competiţiilor de Judo ceea ce
a dus pană la urmă la predarea în cadrul antrenamentelor numai a elementelor
proprii Judo-ului.
Revigorarea Ju-Jitsu-lui a avut loc în anul
1966, când un mare ajutor ni l-au acordat comisia de antrenament şi examinare a
Uniunii Internaţionale de Ju-Jitsu, sub conducerea lui Hans Rainer Hoffmann,
Comisia de examinare a U.I.J.J ne vizitează ţara şi organizează stagii de
pregătire şi examinare între 10 şi 21 de zile, în diverse localităţi:
Timişoara, Lugoj, Tomeşti (Medias), Sighişoara şi Braşov. Printre cei examinaţi
cu acea ocazie se numără şi Shihan Alois Gurski (1932-1996)
(2 dan Ju-Jitsu atunci). Născut în localitatea Lespezi (judetul Iaşi) la 24
martie 1932. A început ca practicant de Judo, dar alegerea sa finală a fost
Ju-Jitsu-l, el fiind unul dintre puţinii promotori din ţara noastră. Dorinţa şi ambiţia lui Shihan Alois Gurski a fost aceea de a
dezvolta în România o mişcare de Ju-Jitsu cel puţin de aceeaşi anvergură cu cea
de Judo. Trebuie subliniat că odată cu plecarea din
Tomeşti-Mediaş şi stabilirea în Bucureşti a lui Shihan Gurski se deschide în
capitală prima secţie de Ju-Jitsu după “momentul ‘66”. Această secţie a avut
iniţial sediul în Sala Sportivă de la Uzina „Cinescoape” (actuala Rocin S.A.),
după care se va muta în cadrul Liceului Cantemir. A existat şi o scurtă
perioadă în care antrenamentele s-au desfăşurat în sala de sport a Şcolii
Generale nr. 56 pentru ca în final să se stabilească în cadrul Şcolii
Generale nr. 25 din strada Silvia nr. 54. Se ştie şi se recunoaşte faptul
că singurul nucleu de Ju-Jitsu din România şi-a desfăşurat activitatea în
cadrul acestei scoli, cunoscută sub numele de „Silvia” În tot acest timp,
antrenamentele au fost conduse de către sensei Alois Gurski unde şi-au început
activitatea majoritatea antrenorilor din cadrul mişcării actuale, cum ar fi:
Cătălin Georgescu, Ilie Ghepeş, Neculai Agavriloaie, Dan Alexandrescu, Vasile
Coroi, Robert Manole, Nistor Gheorghe, Iorga Gabriel, etc. Actualmente unii
dintre ei retraşi.
Nu au fost probleme până în anul 1978, când în
urma unei hotărâri a conducerii din vremea respectivă a C.N.E.F.S., artele
marţiale au fost restricţionate. Printr-o circulară emisă cu numărul. 1253
emisă în 1982 erau interzise complet practicarea şi predarea artelor
marţiale extrem orientale. Din acest moment, practicarea Ju-Jitsu-lui a fost continuată
sub paravanul lecţiilor de Judo, şi aici trebuie să mulţumim domnului profesor
Anton Muraru (fost secretar al F.R.J.), care a sprijinit mişcarea de Ju-Jitsu
prin convocarea antrenorilor de Ju-Jitsu la cursuri de perfecţionare a
antrenorilor de Judo, coduse de diverşi maeştri japonezi şi europeni.
Datorită faptului că sălile de antrenament
lipseau cu desăvârşire, cursurile de pregătire s-au desfăşurat chiar în aer
liber, în parcuri, ferit de ochii autorităţilor sau sub diverse paravane.
Dar, odată cu venirea Revoluţiei, legea ce
interzicea practicarea artelor marţiale a fost abrogată prin ordinul nr. 62 din
16 ianuarie 1990, semnat de ministrul sportului de atunci, Mircea Angelescu. La
20 martie 1990 se înfiinţează F.R.A.M., din care făcea parte şi Ju-Jitsu, prin
Comisia Naţională de stil. Mai târziu în data de 22 iunie 1990 a urmat Liga
Română de Ju-Jitsu.
La sfârşitul anului 1994, în perioada 21-23
octombrie, la Cluj Napoca, a avut loc primul Campionat Naţional de Ju-Jitsu,
iniţiator fiind domnul antrenor Ioan Bălăceanu. Sensei Ioan Bălăceanu
coordonator, preşedinte al clubului White Tiger şi împreună cu
Fundaţia Vatra Romanească au asigurat organizarea pe plan local al
acestui prim Campionat Naţional.În vara anului 1996 s-a reluat obiceiul stagiilor
internaţionale, primul maestru străin care a vizitat ţara noastră a fost shihan
Ken Culshaw 8 dan (Marea Britanie). Din acest moment, contactele cu experţi din
străinătate sau înmulţit, susţinand stagii maeştrii precum shihan Shizuya Sato
9 dan, shihan Kurt Schoffmann 7 dan, sensei Szepvolgyi Geza 5 dan, shihan G. S.
Bertoletti 8 dan.
După moartea lui Shihan Alois Gurski, (7
dan), toţi dişcipolii au încercat să ducă mai departe visul şi dorinţa
maestrului. Odată cu trecerea în mileniul III Ju-Jitsu s-a afiliat la
organizaţia J.J.I.F. (Federaţia Internaţională de Ju-Jitsu), singura
organizaţie recunoscută de SportAccord (AGFIS) şi World Games.
Din anul
2000, stilul Ju-Jitsu este afiliat la acest organism, şi din anul 2001 încep şi
participările României la competiţiile internaţionale de stil. Până în prezent,
sportivii Români reuşind să obţină diverse distincţii la majoritatea
concursurilor la care au participat.
Academia Club Sportiv Show Time a început
să funcționeze din anul 2010, de atunci și până acum avem cucerite un
număr de 1418 medalii: 462 de aur (1 titlu de Campion Balcanic și 28
titluri de Campioni Naţionali), 462 de argint (1 titlu de Vicecampion Mondial,
4 titluri de Vicecampioni Europeni și 39 titluri de Vicecampioni Naționali) şi
448 de bronz (3 titluri cucerite în cadrul Campionatelor Mondiale, 2 cucerite
în cadrul Campionatelor Europene și 63 cucerite în cadrul Campionatelor
Naționale), sub îndrumarea antrenorului Schiopu Cristian (5 Dan Ninjitsu; 4 Dan
Ju-Jitsu; 1 Dan Judo) și a instructorului Carp Silviu Ionel (4 Dan Ninjitsu; 3
Dan Ju-Jitsu).
Download:
Brosura incepatori 9-8 kyu – aici
Brosura incepatori 7-6 kyu – aici
Brosura avansati 5 kyu (Galben) – aici
Brosura avansati 4 kyu (Portocaliu) – aici
Brosura avansati 3 kyu (Verde) – aici
Brosura avansati 2 kyu (Albastru) – aici
Brosura avansati 1 kyu (Maro) – aici
Brosura experți 1 dan (Negru) – în lucru